Menu
La final de noiembrie a nins pentru prima dată în țară, atât cât să se aștearnă, ca o pudră, cam peste tot pe unde te-ai fi dus. Doar că asta a făcut și mai specială vizita pe care am făcut-o în Cășeiu, județul Cluj. Era o vizită planificată, pentru că am vrut să știm unde vom interveni noi, cei de la Asociația CSR Nest, cu lucrările de eficientizare energetică, în cadrul Școlii Gimnaziale Cășeiu. Școala din Cășeiu este una dintre cele 10 instituții de învățământ în care programul “Începe la Școală” va interveni în următorii doi ani, printr-un demers de îmbunătățire a experienței școlare.
Ne-a întâmpinat Cristian Groșan, directorul școlii care ne aștepta, într-o sală de clasă, cu două deserturi tradiționale: baigli – un cozonac unguresc tradițional cu nucă sau cu mac – și haioșe. “Avem aici în comună o brutărie care face tot felul de produse tradiționale; sunt cele mai bune de la noi”, spune Cristian. Era o sală de clasă destul de mare și înaltă, rece și destul de întunecoasă. Era însă o atmosferă primitoare, pe care o întâlnești numai în comunitățile mici.
Curând ni s-a alăturat și primarul Comunei Cășeiu care încă de la începutul discuției, ne-a spus hotărât: “Vă mulțumim că ați venit în comunitatea noastră și să ne spuneți cum vă putem ajuta și noi în intervenția pe care o veți avea la noi în comună” . Am descoperit, din discuția cu cei doi, o comunitate bine închegată, ordonată, dornică să facă lucruri, și mai ales să își păstreze unicitatea. Atunci am aflat că în Cășeiu oina este la ea acasă: există două Cluburi Sportive afiliate Federației Române de Oină (Vulturul Rugășești și Someșul Cășeiu) iar în 2022, echipa de oină – fete a Școlii Gimnaziale Cășeiu s-a calificat la faza națională a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar.
Aveam în față o comunitate care are potențialul de a da talente și de a face performanță dar care are nevoie și de școli sau grădinițe cu condiții (mai) bune de învățare. “Prima oprire o vom face la grădinița din Sălătruc”, ne-a spus Cristian de îndată ce ne-am urcat în mașină.
Când am ajuns, era destul de frig, mirosea a lemne și cerul era de un gri destul de apăstor. Am început să facem turul grădiniței, unde Cristian ne spunea că iarna, nu sunt mai mult de 18 grade în clase. “Încercăm să le creăm condiții cât mai bune, așa cum ne permite clădirea”, mai spune Cristian. La un moment dat, ieșim din sala de clasă amenajată și intrăm într-un spațiu destul de generos, care în acest moment este folosit ca loc de depozitare. O sobă rece, stătea stingheră într-un colț, iar pe unul dintre pereți, stăteau sprijinite, ca niște oameni obosiți de timpul care a trecut peste ei, câteva materiale didactice de dinainte de 1989. Am simțit că trec prin timp și mă întorc în perioada în care și eu eram copil, la începutul anilor ‘90. “Ați putea folosi această clasă?”, întreb mai mult ca să sparg tăcerea care se așternuse în încăpere. “Dacă ar avea condiții, am putea să o folosim. Acum însă, geamurile sunt foarte vechi, pereții crăpați și avem probleme și la acoperiș, deasupra. Dar am putea face multe activități cu copiii noștri aici”.
Răspunsul lui Cristian m-a readus în lumea reală, unde fac parte dintr-o organizație – CSR Nest – care împreună cu Școala Încrederii, Asociația De-a Arhitectura și Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE), și cu sprijinul ING Bank, poate să le ofere posibilitatea acestor copii și dascălilor lor să vadă copilăria în culori mai vii.
Am ieșit din clădirea grădiniței din Sălătruc și iarăși mirosea a foc de lemne. Zăpada se topise pe câmp, doar pe dealuri, sus, se mai vedea ca o pudră fină. Când am ajuns în Rugășești, satul în care Școala Gimnazială Cășeiu mai deține ca și structură o altă grădiniță, răsărise soarele, chiar dacă cu dinți. La marginea străzii, într-un peisaj aproape idilic, stătea neclintită, clădirea Grădiniței din Rugășești. “Aici, câteodată, iarna, mai vine și câte un lup; sare gardul și umblă prin curte”, ne spune cu un zâmbet larg doamna care are grijă de grădiniță.
Natura, la ea acasă, își derulează existența într-un spațiu în care timpul s-a oprit în loc și două duzini de copii până în 6 ani, își fac loc prin viață, într-o sală de clasă încălzită cu sobă și cu podea și pereți veșnic reci, oricâte lemne ai arunca pe foc. “Sperăm să ne mai întâlnim”, ne-a spus doamna de la grădiniță, cu speranța că poate copiii de care are grijă câteva ore pe zi, vor avea la un moment dat o sală de clasă cu condiții adecvate de învățare. Ne-am luat rămas bun, spunându-I că ne vom revedea sigur în curând, cu etapele pregătitoare lucrărilor de eficientizare energetică de care vor beneficia cele două grădinițe, prin programul Începe la Școală.
Ne-am întors la București cu sentimentul că putem, prin programul Începe la Școală, să schimbăm în bine, viețile a câteva zeci de copii din județul Cluj. Dar încă am rămas în minte cu imaginea Comunei Cășeiu, locul în care deși timpul a stat în loc, ține pasul cu vremurile pe care le trăim.
